Linistea fulgilor de zapada

          “Tin minte cand imi spuneai ca , daca nu eram eu , nu ajungeam aici si ma luai in brate si erai fericit! (…) Nu am sa te las sa-mi scapi , mai ales dupa atatea petrecute impreuna . <Totul va fee bine> , mai tii minte cand imi spuneai ? Si mai demult , cand am facut plimbarea aceea la lac , mi-ai spus ca nu te lasi pana nu va fi totul ok. . .Suntem facuti unul pentru celalalt ! Ne simtitm bine impreuna , radem , glumim , ne giugiulim. . .Si atat de bine e ! <If you love something , let it go ; it if comes back , it`s yours…if it doesn`t , it never was !> Tu m-ai lasat , eu m-am intors si acum sunt a ta…vesnic a ta !”

           E seara . Stam imbratisati pe drumul dintre doua prietene , savurand din plin prima ninsoare a anului precum niste  copii ce se stropesc cu apa in caldura torida a verii . O ninsoare cu fulgi mari , reci si desi , dar pentru noi nu conteaza . Stam nemiscati in etenernitatea momentului ascultand linistea romantica a fulgilor de zapada cum se lovesc de iubirea noastra fara sfarsit .  Iti aranjez cu grija gluga protejandu-ti obrajorii de loviturile agasante ale naturii . Ma apropiu incet de buzele tale reci si mov si te sarut cu patima unui proaspat indragostit , in timp ce mainile mi le plimb pe spatele tau asemenea unui colectionar de arta ce atinge cel mai de pret obiect din vitrina . Cand deschidem ochii , ne privim insistent in timp ce fulgii de nea continua sa cada peste intunericul noptii . Privirile noastre spun multe , prea multe ; spun povestea unor copii indragostiti peste masura , spun povestea unei iubiri imposibile . Dar nu conteaza . Savuram momentul cu inocenta unor adolescenti rupti de realitate . Nu e nevoie sa ne spunem “Te iubesc” , se intelege din atingerile tandre ale degetelor . Vin si ceilalti , suntem la colindat . Pornim la drum inca imbratisati , nedorind sa stricam imaginea unei nopti de neuitat. . .

           E dimineata . Patul e pustiu si tu nu esti de gasit . Te caut panicat in chinul memoriilor pana te gasesc , departe , intr-o lume diferita de a mea . Cadourile stau nedeschise , internetul nu-mi zice nimic , telefonul a uitat sa mai sune . Realizez ca totul a fost un vis , un vis real , dar extrem de dureros . In nostalgia momentului , gasesc o foaie cu scrisul tau . Fata mi se lumineaza , inima imi bate cu putere asemenea unui baietel in prima zi de scoala . Citesc cu un zambet satisfacator pe buze , un zambet melancolic , dar deprimant . E o scrisoare de la tine , de pe vremea cand iubirea inca ne ghida viata , cand sarutul devenise un gest de recunoastere a relatiei noastre . Parcurg cu teama randurile , imaginandu-mi ca nu se va termina niciodata . Se sfarseste cu “Te voi iubi mereu” . Inspir adanc , ridic ochii in speranta ca apari in fata mea  , inocenta cum erai , inconjurata de linistea fulgilor de nea . Totul e in zadar. . .Totul e pierdut. . .Inchid ochii si zambetul dispare. . .Ai plecat. . .

           “Te iubesc enorm ! 4 ever & 4 always ! :* :X >:D< !”