Blog de tineri , despre tineri , pentru tineri…

          Vietile noastre se invart , mai mult sau mai putin , in jurul calculatorului . Ajungem obositi acasa , ne asezam pe fotoliu si pornim calculatorul . Ne trezim in weekend , pornim calculatorul , dupa care ne vedem de treburile noastre . La firma , la scoala , acasa , peste tot interactionam cu aceasta noua forma de divertisment care , in scurt timp , va lua locul televizorului . Insa , la fel ca in toate domeniile vietii , fetele si baietii reactioneaza diferit . Exista trei situatii care merita dezbatute : a)calculatorul baiatului ; b)calculatorul fetei ; c)calculatorul baiatului+fetei .

          Calculatorul baiatului este , pe langa pat , cel mai sacru obiect din camera . As spune din casa , dar cred ca frigiderul ocupa un loc fruntas in acel top (sau imi place mie sa mananc mult) . Odata ajuns acasa , baiatul porneste calculatorul , isi aduce un pahar de suc sau , pentru cei cu probleme , o bere , porneste yahoo messengerul si incepe sa isi verifice mailurile , sa verifice presa sportiva si cea de scandal . Plictisit de lipsa de activitate , incepe sa isi rearanjeze muzica in directoare alfabetizate , filmele in functie de gen si jocurile in functie de importanta . Curata si ultimul virus venit pe calea messengerului , il pomeneste pe Bill Gates de cateva ori cand primeste erori de cod pe desktop , aplica o palma laptopului sau monitorului pentru a simti ca el e seful si pleaca dezamagit .

          Calculatorul fetei este , pe langa trusa de machiaj , un obiect de design interior , frumos “tunat” cu floricele pe monitor , cu mouse-paduri asortate culorii peretilor camerei si cu tastaturi mai curate decat unghiutele vopsite negre (care , de altfel , arata de parca si-au prins degetele intr-o menghina) si taiate scurt ale posesoarei . Odata ajunsa acasa , fata isi arunca posetuta pe fotoliu , blestema de cateva ori incaltamintea incomoda si se duce la baie . Iese de acolo cu o mana plina de produse cosmetice , se aseaza pe canapea , porneste tv-ul si incepe sa se demachieze . Dupa cateva ore in care s-a demachiat , a incercat sa asorteze hainele de ziua urmatoare , necesitand machiaj (evident) , s-a demachiat din nou si s-a schimbat in haine de casa , porneste calculatorul . Fiind intampinata de erori gen :”Low disk space on C:” , “Windows will shut down in 59 sec” , “Please free up space on C:” etc , aplica un restart direct de la priza si asteapta cu rabdare o noua incercare . Dupa ce termina de isi pensat sprancenele observa ca erorile au disparut , cauta printre sutele de shortcuturi de pe desktop icoana de la yahoo messenger si incepe sa-si tasteze cu lacomie evenimentele zilei care tocmai s-a terminat . Primeste intre timp o melodie de la o prietena , o salveaza pe C: in mod evident ignorand partitia de 60 GB libera de langa , inchide fereastra care o anunta ca nu mai este loc acolo si continua discutia in acelasi ritm . Plictisindu-se repede , (doar doh , ce sa faci cu un Pentium 10?) il inchide din nou de la sursa si se aseaza pe canapea uitandu-se linistita la televizor .

           In eventualitatea apocaliptica in care baiatul si fata impart acelasi calculator , ziua ar decurge in felul urmator : odata ajuns acasa , baiatul se aseaza la calculator , isi permite un “CRISTOASEEEE” , elibereaza C:/-ul , sterge virusii luati de pe internet , dezinstaleaza toolbarurile de la yahoo , google , ebay , okazii etc , sterge shortcuturile de pe desktop si se pune pe verificat mailuri . Intre timp fata isi termina demachiatul si obliga baiatul sa paraseasca obiectul in cauza , motivand o urgenta . Dupa ce clarifica urgenta , hotarandu-se  , impreuna cu prietenele , ce haine vor purta a doua zi , deschide Internet Explorerul raspunsand cu Yes la orice intrebare ce incepe cu “Do you wish to install…” si incepe sa navigheze haotic si lipsita de o directie anume pana cand se plictiseste si inchide calculatorul de la priza .

           Morala : va las pe voi sa o gasiti. . .

„Poate ca ranile vechi ne invata ceva , ne amintesc de unde am venit si ce obstacole am depasit , ne invata ce sa evitam in viitor . Asta ne place sa credem , dar nu e asa . Unele lucruri trebuie sa le invatam iar si iar. . .” .                   

          Din totdeauna am avut impresia ca sunt capabil sa invat din greselile trecutului , sa corectez eventualele defecte si sa merg mai departe o persoana mai buna decat cea de acum 5 minute . Insa niciodata nu am fost pus in situatia de a trece de doua ori prin aceleasi momente , aceleasi trairi si aceleasi dezamagiri . M-am ferit de problemele unei relatii fiindca nu mi se mai parea ca merita efortul depus , preferand in schimb sa imi creez imaginea unui nesimtit , unui imatur a carui prioritati erau stabilite in functie de nevoile dictate de corp si nu de inima . Si am ajuns intr-un punct in care ma simt pregatit de o noua incercare , ma simt pregatit sa risc o noua dezamagire , insa de aceasta data nu gasesc pe nimeni care sa se ridice la nivelul la care doresc eu sa se ridice . Suna pompos si exagerat , dar niciodata nu am facut compromisuri si nu am de gand sa ma apuc acum .                     

           Ati avut vreodata impresia ca in nebunia aceasta pe care o numim viata v-ati pierdut esenta ? Va mai amintiti cum gandeati pe clasa I , sau in gimnaziu , sau in prima zi de liceu ? Toate inceputurile sunt derutante . Amestecul ciudat de emotii , adrenalina , frica de necunoscut , toate acestea ne forteaza sa trecem cu ochii deschisi prin aceste noi schimbari . Insa ati observat cum intotdeauna revenim cu un zambet satisfacator pe buze ? Ati observat cum niciodata nu facem pasul inapoi cand avem de facut unul inainte ? Dorinta de progres exista in caracterul fiecaruia , modalitatile prin care progresam insa difera drastic . Unii , loviti fiind de viata , se ridica si incearca din nou . Altii stau la pamant pana ii ajuta cineva . Sunt insa unii care nu se mai ridica deloc . Stiind ca exista sansa ca viata sa va loveasca si sa va treziti din nou la pamant , ati mai face acel pas inainte ? Ati mai incerca sa iubiti , sa visati , sa simtiti fericirea ? Unii nu , altii da .           

           Exista noi inceputuri ? Personal cred ca nu. . .Orice ai face vei fi mereu legat de primul sarut , prima iubire , prima despartire etc. . Pentru mine progresul nu exista , exista doar o imbunatatire a trecutului . Nu voi scapa niciodata de fericirea primului sarut , de fericirea primei iubiri . Nu voi scapa niciodata de amintirile unui zambet de multumire , de amintirile unor lacrimi de tristete sau de linistea unui “te iubesc” din priviri . Si nici nu vreau ! Vreau ca pe masura ce ma maturizez aceste amintiri sa devina din ce in ce mai valoroase . Vreau ca viitoarele despartiri sa fie umbrite de bucuria amintirilor primei plimbari in parc , primelor sclipiri din ochii ei , primelor imbratisari. . .De aceea eu nu cer un nou inceput. . .Eu cer o continuare . O continuare in acelasi ritm de adolescent , acelasi ritm inocent de imaturitate . Chiar si cu riscul de a ma trezi la pamant , din nou. . .

Preferata mea in ultima vreme !!! Mai ales ca peste cateva luni implinesc 21 de ani !!! 21 babbbbbyyy !!! Life is great !!!

          Pentru ca sunt intr-o stare de spirit iesita din comun , pentru ca nu ma intereseaza cei care vor ridica o spranceana cand vor citi randurile care urmeaza , pentru ca e blogul meu si pot pune ce vor degetele mele pe el , imi face deosebita placere sa va prezint cateva conversatii extrem de interesante avute pe mult apreciatul yahoo messenger .

1) Finalul e de milioane

XXX: prima data cand am facut-o toata tremuram de frica    ))
me:     )))
XXX:     )
me: a doua oara tremura el ?      )))
XXX: saracu nu stia nici el prea multe     )
XXX: era un fel de “e unde trebuie?”     ))
me: hahahahahahah
me: are u in yet ? : ))
me: lasa ca pe cand cresti o sa fie mai placuta experienta
XXX: daa , asta venind de la unu care face ce face si tot in pat cu alta ajunge     ))
me: pai si ele au trecut prin ce ai trecut tu si acuma au crescut si au experiente mai placute     ))))
me: ce mandru sunt de mine    )))
XXX:    ))) ce le faci de tot se intorc ? 
me: le vorbesc despre infinitatea universului    ))
XXX: in pozitii sexuale ?     )
me: cine zice ca facem sex ?
XXX: ele se lauda pe blog      ))
XXX: mai verifica d.c.i.c. commenturile     ))
me: nu stiam ca intri la mine pe blog
XXX: nu schimba subiectul
me: esti prea atenta pentru gustul meu
XXX: dar ce mi-ai face ? m-ai gusta ?
me: ohoo , de sus pana jos      ))
XXX: grrrr    incep sa inteleg
XXX: si ceri taxa ?      ))
XXX: nu faci reduceri amicelor ?     ))
me: esti prea atenta pt gustul meu    )
XXX: ma prefac ca sunt prostuta…nu imi e f greu sa stii      ))
me: aguma glumesti sau vb serios ? : D
me: acuma
XXX: glumesc….nu-mi place sa ma incurc cu animalele…

 2)Un lapsus cu probleme…prietenii stiu de ce :))

XXX: hai maine noapte la mine cas singura
me: ok
XXX: nu le zi fetelor ca se supara pe mine
me: ok
XXX: poti sta pana sambata ca nu vin parintii pana duminica
me: ok
me: pot sa te intreb ceva?
XXX: da..
me: tu care esti ?

3)Nu ma opresc pana nu aud ce-mi place :))

me: dar de ce intrebi ?

XXX: ia-mi un vibrator    ))

me: decat un vibrator , mai bine imi dai bani sa te ***

XXX: tu esti morocanos dimineata

me: lol , de unde stii ?

XXX: cum adica ?

me: poi cine ti-a zis ?

XXX: iti bati joc de mine ?

me: ?

XXX: de cate ori te-am trezit ai uitat ?

me: deci tu de aia ma trezeai ? sa plec sa te las sa te joci cu degetelele ?

XXX: esti un porc

          Eu ma identific cel mai bine cu LUPUL din Scufita Rosie . Capabil de orice pentru a imi atinge scopul .

 Voi ?

          Romania anului 2008 : democratie stabila de peste 17 ani , integrare in NATO de peste 3 ani , integrare in UE de peste 1 an . Cam acestea sunt cele mai importante realizari ale perioadei post-comuniste . Si totusi , s-a gandit cineva ca acestea ne obliga la un comportament mai diferit fata de cel avut inainte de caderea cortinei de fier ? Si totusi , s-a gandit cineva ca progresul este realizabil doar prin intelegerea notiunilor de integrare si democratie ? Si totusi , e cineva interesat in toata tara asta de binele individului , binele familiei , sau de binele societatii ? Sau preferam sa ne ascundem frustrarile intr-un lung sir de categorizari , regrete si ambitii imbecile ?

          Absurditatea si paradoxul democratiei atat de laudata pentru liberatea de exprimare care o insoteste sunt observabile doar in cazurile extreme care , in mod normal , ar trebui sa fie mult mai abordabile intr-o societate echilibrata si dezvoltata in jurul unor principii si ideologii remarcabile . Ca exemple voi prezenta problema misoginismului , problema homosexualitatii si cea a relatiilor sexuale la femei .

           Misoginismul este definit ca fiind “o lipsa de incredere fata de calitatile morale ale unei femei ; atitudine negativa fata de femei” . Din pacate , societatea noastra a transformat aceasta calitate , in mod evident , negativa in una demna de rastignire . Daca spun ca femeile sofeaza mai neglijent decat barbatii , bazandu-ma pe evidentele politiei care iau in considerare (ATENTIE) raportul dintre masinile conduse de femei si cel al accidentelor produse de acestea (si nu procentul de accidente cauzate de femei din numarul total al accidentelor din Romania) , sunt rapid catalogat ca fiind misogin . Atunci , poate reusiti sa imi spuneti unde e lipsa de incredere fata de calitatile morale ale femeii . Cum un barbat nu va putea niciodata sa se ridice la nivelul unei femei in alt domeniu , asa nici ele nu se pot ridica la nivelul unui barbat in anumite domenii . Este un adevar generalizat , deranjat uneori de exceptii destul de reduse la numar . Dar aici nu se vorbeste despre Ion si Maria , ci despre barbat si femeie .

          Homosexualitatea este o problema a Bisericii , iar cum romanii sunt printre cei mai credinciosi oameni de pe planeta , tind sa cred ca e o problema a societatii in care traim . Desi o persoana cu preferintele sexuale diferite fata de ceea ce noi numim normalitate este la fel de capabila sa indeplineasca anumite sarcini , preferam sa ii marginalizam si sa ne uitam in alta parte cand ii vedem pe strada . De ce ? Pentru ca orice parere “CONTRA” este rapid catalogata drept homofoba . Nu sunt contra homosexualilor , insa nu imi convine imposibilitatea de a ma exprima , in cazul in care as fi fost impotriva celor ca ei . Libertate de exprimare … unde ?

           Relatiile sexuale ale femeilor provoaca barfe si indignare de cele mai multe ori . Toti stim vechea vorba : “daca un barbat face sex cu 10 femei inseamna ca e mascul feroce , dar daca o femeie face sex cu 10 barbati inseamna ca e curva” . Preferam sa respingem o normalitate deranjanta (pentru unii) , decat sa acceptam un adevar banal . Ce e absolut fantastic e directia din care vin majoritatea acuzatiilor de prostitutie fara bani . Daca multi si-ar inchipui ca barbatii sunt cei care lanseaza aceste afirmatii , trebuie sa atragem atentia ca noi nu avem de ce sa fim nemultumiti . Nimeni nu pierde intr-o ecuatie cu o femeie si zece barbati . Si atunci cine da nastere barfelor si sentimentelor de repulsie la auzul unor fapte mai neobisnuite ale unei femei ? Raspunsul e mult prea evident…

            Atunci care e alegerea finala ? Esti cel/cea care arata cu degetul sau cel/cea care apara dreptul la libera exprimare si , implicit , dreptul de a arata cu degetul fara frica unor repercusiuni ? Preferam sa fim tacuti si integrati sau vorbareti si marginalizati ? Personal prefer sa imi expun parerea , chiar si cu riscul de a deranja . M-am saturat de prefacutii si prefacutele care se afunda in anonimat , dar care au impresia ca detin dreptul de a arata cu degetul doar fiindca democratia le permite acest lucru .

          Momentan prioritar imi este un alt proiect care imi ocupa destul de mult timp asa ca nu ma voi putea ocupa in totalitate de blog . Important e ca sunt la calculator . Pentru intrebari si reclamatii , buzz pe mess sau lasati un mesaj pe blog si va voi raspunde . Multumesc pt intelegere .

                                                   Dorin Spoaller

          Ati avut vreodata un moment de panica in anii care au trecut cauzat de realizarea monotoniei din viata personala ? Ati simtit vreodata greutatea rutinei apasand mai intens ca niciodata pe umerii si asa obositi de toate impedimentele unei vieti normale in Romania ? Elevi , studenti , muncitori calificati , necalificati etc. , toti suferim de aceeasi abordare imbecila asupra vietii care ne transforma incet , incet in  niste entitati incapabile de alt sentiment in afara de cel de frustrare .

          Intotdeauna am fost de parere ca trebuie sa existe un raport echitabil intre viata profesionala si cea sociala , insa , cu trecerea anilor , observ cat de mult m-am inselat . Nu neaparat o greseala bazata pe informatii eronate , ci doar o exprimare inadecvata a unui adevar jenant . Migrenele , oboseala si lipsa oricarui contact cu persoanele din jurul tau devin inertiale in fiecare sfarsit de zi . Cand eram mai mici obisnuiam sa ne suparam pe nivelul ridicat de irascibilitate in randul parintilor , neintelegand cauza care se afla la baza acestui fenomen . Acum , insa , la inceput de drum , suntem datori cu o schimbare in comportamentul agresiv de care dam dovada de fiecare data cand nu reusim sa ne detasam de problemele vietii profesionale . Unii idealisti si creatori de opinii (in mintea lor bolnava) ne-ar sugera sa incepem prin a ne prezenta scuzele acelor persoane impotriva carora am dus un adevarat razboi timp de 7-8 ani , fara a intelege ca noi eram cei care greseam . Personal mi se pare superficial sa imi cer scuze pentru ceva ce , adevarat sau nu , mi-a format personalitatea de acum . Un om foarte inteligent , dar in acelasi timp si foarte subtil , spunea ca orice parere daca este bine argumentata este si adevarata in mintea celor care o dezbat . Cum parintii nostri s-au certat cu parintii lor , asa si noi ne-am certat cu ei si , mai mult ca sigur , asa si copiii nostri se vor certa cu noi , pentru ca , intr-un final , sa ne dea dreptate . Dar asta nu inseamna ca voi trai toata viata asteptand scuzele lor . E ceva normal si viata merge inainte . Important e cum traiesti prezentul , cum reusesti sa castigi in favoarea ta , ca persoana libera , aceasta lupta impotriva timpului si impotriva activitatilor care nu iti permit sa respiri .

           In masina , in taxi , in autobuz , in tren , toti ajungem sa ne fixam privirea in gol si sa facem o tranzitie fulgeratoare inspre o lume mai buna , o lume pe cat de ideala , pe atat de subiectiva . A visa cu ochii deschisi este un cadou sfant de care nici o persoana nu ar trebuie sa se lipseasca dat fiind faptul ca este singurul moment al zilei in care nimeni nu iti poate impune anumite reguli . Acest “holy grail” al mintii poate fi comparat doar cu visul pe timp de noapte , diferenta fiind facuta de continutul acestuia . In timp ce visul cu ochii deschisi implica o imaginatie bogata , cu specificatii si directii concrete , cel pe timp de noapte implica inconstienta si , astfel , incapacitatea persoanei in cauza de a alege calitatea , claritatea si domeniul visului .

          Multa lume imi spune :”Cand aud melodia asta parca m-as lua si m-as duce din tara” sau “Ce mult mi-as dori sa fiu acum la mare sau la munte” etc . Sfatul meu este , daca imi permiteti , urmatorul : “Ce va impiedica?” . Luati o pauza de 5 minute de la ce faceti , va aprindeti o tigara , sau va luati o cafea , sau pur si simplu va asezati mai confortabil in fotoliu si , pentru cateva momente , va detasati de stresul vietii . Va garantez ca nu veti regreta . Daca aveti impresia ca numai voi sunteti satui/satule de activitatea voastra va inselati . Pana si cei mai fericiti oameni de pe planeta isi permit , din cand in cand , un moment de “slabiciune” .

         Pentru ca o personalitate tanara nu imbatraneste niciodata imi permit sa spun ca , indiferent de varsta persoanei care citeste aceste randuri , suntem tineri si inca nu ne-am lasat amprenta pe acest pamant . Iar daca dorim sa realizam ceva in viata , sa lasam ceva in urma noastra , trebuie neaparat sa ne rupem de acest val daunator si sa ne acordam anumite sclipiri de fericire , indiferent cat de marunte sunt ele . La urma urmei , lucrurile marunte pe care le faci te definesc ca si persoana. . .

          Aici aveti continuarea de ieri

12 ianuarie 2008 

m-am trezit pe la 9 . da , 9 . Ne-au adus ceva mancare , ceva medicamente  si m-am pus pe niste integrame . dupa 2-3 minute de chin am revenit la calculator . astept vizita . am o retinere in ceea ce o priveste . 

update: am gasit niste documentare bbc de care am uitat . nah , situatia nu e asa de neagra pe cat credeam. Astept vizita

a trecut vizita , totul e ok , mai stau pana luni . momentan azi e o zi plictisitoare . prietenul mai bronzat din salon si-a adus sotia cu el . asta nu imi place la romani . desi sunt suprapopulate spitalele , unii , chiar daca nu au nevoie de ajutor, isi aduc si sotiile . mi se pare o nesimtire . bine , nu e cazul meu deoarece suntem 3 persoane intr-un salon de 5 , iar intre mine si ei sunt perdele asa ca nu ma deranjeaza cu nimic . am prins net cam 10 minute in care am reusit sa ma messagerez putin sis a verific niste siteuri .  

13 ianuarie 2008 

Am dormit ca dracu . vecinii au uitat sa sting alumina la baie asa ca mi-a lipsit intunericul . au uitat sa inchida usa , asa ca mi-a lipsit caldura si s-au tot plimbat la baie asa ca mi-a lipsit linistea . ma fut !pe langa astea , uita sa traga apa la wc , le miros hainele chiar daca ei au facut dush….fuck the mother fuckers .

In alta ordine de idei , imi merge netul bine inspre foarte bine ! Astept vizita .

A trecut vizita , totul e ok , maine isi da medicul verdictul final .

Am mancat , mc donalds products J) . e cam ironic , sa fiu intr-un mediu sanatos , dar sa mananc mancare nesanatoasa . maine am garantia ca merg acasa . sper ca nu se intampla nimic iesit din comun azi J .

E ora 6 si am terminat si seinfeldul J) tot ce mai am e the godfather , dar 9 ore de film nu prea ma atrag . am ultima perfuzie in vena (sper) , mi-au facut ultima injectie in brat (sper) si iau ultimele medicamente ce tin de operatie (sper) . maine , daca imi dau drumul acasa , va fac un rezumat , cu bune si cu rele .

 14 ianuarie 2008 

m-au trezit bronzatii , au uitat cred ca de prezenta mea in salon . ma simt bine , increzator ca astazi imi dau drumul acasa . astept vizita .

a trecut vizita , merg acasa ! Am multumit doctorilor si asistentelor si am plecat catre casa . In timp ce asteptam ultimele documente necesare externarii , ma uitam pe geam (stateam la et si-l vedeam pe “colegu” cum fuge din spital fiindca il puneau sa plateasca internarea . M-am intalnit cu el la iesirea din incinta spitalului , avea un zambet de satisfactie  . Cand o sa ii cada degetul amputat si reatasat sunt curios daca o sa zambeasca in continuare . Am ajuns acasa . Un nou inceput…

Concluzii

1) Doctorii :

Un chirurg plastician excelent , d-ul doctor Ivan Ovidiu , cu implicare directa in starea postoperatorie a  pacientilor =>nota 10/10 cu mentiunea ca poate fi gasit la clinica sa particulara de pe Str. Republicii , Cluj Napoca , Romania .

Un rezident anul 3 , d-ul doctor Gligor Daniel , care te face sa iti amintesti ce inseamna pasiunea pentru un domeniu . Amabil si deschis tot timpul , reuseste sa iti insufle incredere in fortele propri chiar si atunci cand nu mai incape nici un pic de optimist in venele tale =>nota 10/10

2)Asistente

Intotdeauna am fost de parere ca unei persoane amabile e bine sa raspunzi cu aceeasi moneda . Personal nu am ce sa le reprosez . Medicamentele in fiecare zi la aceeasi ora , injectii insesizabile , zambitoare si foarte profesioniste =>nota 10/10

3)Infirmiere

Aici e acelasi lucru ca la asistente , cu mentiunea ca sistemul lor de rotatie iti face imposibila identificarea uneia sau alteia =>9/10

4)Conditii

Nu doresc sa comentez acest aspect deoarece am fost in permanenta “cazat” la Terapie Intensiva , iar acolo conditiile sunt ireprosabile . Cuvintele care ar exprima cel mai bine aceasta locatie sunt : curat + nou

5)Mancare

Desi nu e vina spitalelor , deoarece fondurile vin de la minister sau de la casa de asigurari (nu sunt sigur) , mancarea e singurul loc unde voi da nota 7 . Relativ aceeasi mancare in fiecare zi , uneori rece etc .  =>nota 7/10

           Per total , o experienta neasteptat de placuta , tinand cont de situatie .

          Va prezint povestea unui tanar cu potential mare , care a fost pus la pamant de imbecilitatea sistemului nostru de sanatate . Nici o problema , s-a ridicat , si-a scuturat praful si a pornit o adevarata revolutie in randul celor nemultumiti de activitatea multor doctori din celebrul si sinistrul nostru sistem de sanatate. . .

Aici e linkul lui     http://dansantimbreanu.wordpress.com/2007/12/21/neurinom-acustic-sau-cum-sa-i-furi-zambetul-unui-pr/#comment-252