Blog de tineri , despre tineri , pentru tineri…

Agitatia din jurul meu imi da o durere de cap insuportabila . Privesc in gol pentru cateva momente cand , brusc , in incapere isi face simtita prezenta o fiinta speciala . Radiaza de fericire si frumusete . Toate capetele se indreapta inspre ea . Se misca cu splendoarea unei balerine in plin spectacol , incercand sa multumeasca tuturor pentru reusita petrecerii . Eu stau pitit in coltisorul meu , gandindu-ma la primul nostru sarut , la prima noastra imbratisare , la prima noastra plimbare . Aceasta zi nu e despre mine . Aceasta zi e despre ea . E ziua ei. . .

Nu mai simt agitatia . Nu mai aud muzica data la maxim . Nu mai aud ce imi povesteste cu multa pasiune persoana de langa mine . Ochii imi sunt atintiti asupra ei cu insistenta unui vultur , dar in acelasi timp nodul din stomac imi da impresia unui bolovan . E pentru prima data cand realizez ca iubirea noastra e finita , e prima data cand realizez ca nimeni nu poate mentine pentru totdeauna aceasta intensa senzatie de implinire sentimentala . Dar nu ma intereseaza . Momentul este prea magnific pentru a fi stricat cu idei tulburatoare . Ma prefac ca uit si savurez in continuare sclipirea din ochii ei . Nu am vazut-o niciodata atat de fericita si , sa fiu a naibii , merita ! O fierbanteala imi cuprinde corpul impingandu-ma de la spate sa merg sa o cuprind in brate si sa nu ii mai dau drumul . Ma ridic , fac un pas si ma asez la loc . Aceasta zi nu e despre noi . Aceasta zi nu e despre mine . E despre ea . E ziua ei. . .

A trecut ceva timp si de atunci nu m-am mai ridicat . Nu am mai incercat sa o cuprind , nu am mai incercat sa o sarut , nu am mai incercat sa vad sclipirea din ochii ei . Localul e pustiu . Lumea a plecat , mesele sunt goale , muzica e inexistenta . Zapada de afara ma bulverseaza , anul de pe calendar ma panicheaza , ma uit in jur si pumnul mi se inclesteaza de durere . Viata a uitat de mine si si-a continuat drumul . A uitat sa ma anunte ca acea zi nu a fost despre mine . A uitat sa ma anunte ca acea zi a fost despre ea . Ca acea zi a fost ziua ei. . .

Pumnul mi se relaxeaza , bataile inimii se linistesc . Mintea imi pleaca pe un taram al amintirilor , al zambetelor si implinirilor sentimentale . Regasesc sclipirea din ochii tai , regasesc atingerea tandra a buzelor tale , regasesc fericirea absoluta . Ma ridic si fac primul pas . Tu , insa , ai plecat de mult. . .

E sfarsit de vara . E seara . Ne plimbam incet si haotic pe malul lacului tacuti si stanjeniti de importanta momentului care va urma . Privim in gol , respiram adanc , ne calculam pasii , facem orice pentru a ne lua gandurile de la inevitabil . Amandoi stim ce se va intampla . Amandoi vrem . Gasim un petec de verdeata si ne asezam cu inocenta unor copii inconstienti de faptul ca acest moment va ramane in memoria noastra pe tot parcursul vietii . Incepem sa povestim despre toti si toate , incepem sa ne urmarim mai insistent privirile , incepem sa ne atingem degetele in semn de afectiune . Nimic nu mai conteaza . Nimeni nu ne poate fura acest moment. . .

Se face din ce in ce mai frig . Intr-un moment de curaj nespecific mie te iau in brate si te strang cu pasiunea unui adolescent indragostit . Luna danseaza elegant pe valurile jucause ale lacului , parca incercand sa participe si ea la romantismul acestei seri . Privirile ni se intersecteaza si o tacere dezarmanta pune stapanire pe corpurile noastre . Ne apropiem buzele , degetele ni se inclesteaza , bataile inimilor devin dese si zgomotoase , iar , in aceasta atmosfera mirifica , inchidem ochii si ne sarutam . Pentru prima data .

E sfarsit de toamna . E seara . Ne privim insistent in ochi , respiram adanc un aer putred , iar tacerea noastra e revelatoare . Au disparut atingerile degetelor , au disparut saruturile intense , au disparut “te iubesc”-urile cazute din Rai . Romantismul e o cauza pierduta , discutiile au devenit dureroase si plictisitoare , iar scanteia dintre noi s-a mutat la altii , poate care o merita mai mult . Stau si te privesc insistent si realizez ca vietile noastre vor avea carari diferite . Stau si realizez ca tocmai s-a terminat cea mai frumoasa etapa din viata unui om . Stau si realizez ca de acum inainte viata va fi o lupta de regasire . Ma apropiu de tine , te iau in brate , degetele ni se ating , inima refuza sa mai bata , privirile ni se intersecteaza , ochii ni se inchid si , cu durerea unor copii lipsiti de orice sentiment mai profund decat iubirea , ne sarutam . Pentru ultima data .

Ai plecat. . .

Va trece o zi si ma voi trezi intr-o lume complet straina de a mea . O lume plina de egoism , inutilitate si nesiguranta . Ma voi trezi intr-un infinit de cugetari , de regrete si de amintiri dureroase , fiecare incercand sa imi dea lovitura decisiva , sa ma tina in corzi pana cand ma voi da batut si voi accepta iminenta prabusire interioara .

Va trece o saptamana si sentimentele mele se vor transforma in panica , nimicind orice legatura , orice fir care ma lega de realitatea vietii noastre . Incertitudinea prezentei tale imi va marginaliza simpla existenta si imi va indeparta bucuria trairii lasand in urma ei pustietatea sufletului strabatut de sabii otravite .

Va trece o luna si furia deznodamantului creat de tine va devora amintirile noastre frumoase , inlocuindu-le cu cele de mult impinse intr-un colt intunecat al subconstientului . Durerea nu mai exista . Regretul nu mai exista . Exista doar o flacara interioara care ma obliga sa strig , sa lovesc , sa distrug tot ce am realizat impreuna . Trecutul meu nu te mai vrea . Trecutul meu te gaseste vinovata pentru tot . Nervii imi intuneca gandirea si ma transforma intr-o alta persoana . Un alt inceput .

Va trece un an si tu nu te vei regasi printre momentele mele minunate . Tu nu te vei regasi printre amintirile mele , printre visele mele , printre inchipuirile mele . Viata va alea un alt drum , un drum pe care nici tu , nici noi nu mai existam . Vom fi doar o pata de cerneala invizibila pe un document important . Prezentul te-a format , trecutul te-a sters . Si totusi. . .

Va trece o secunda si gandul meu tot la tine va fi. . .

          “Tin minte cand imi spuneai ca , daca nu eram eu , nu ajungeam aici si ma luai in brate si erai fericit! (…) Nu am sa te las sa-mi scapi , mai ales dupa atatea petrecute impreuna . <Totul va fee bine> , mai tii minte cand imi spuneai ? Si mai demult , cand am facut plimbarea aceea la lac , mi-ai spus ca nu te lasi pana nu va fi totul ok. . .Suntem facuti unul pentru celalalt ! Ne simtitm bine impreuna , radem , glumim , ne giugiulim. . .Si atat de bine e ! <If you love something , let it go ; it if comes back , it`s yours…if it doesn`t , it never was !> Tu m-ai lasat , eu m-am intors si acum sunt a ta…vesnic a ta !”

           E seara . Stam imbratisati pe drumul dintre doua prietene , savurand din plin prima ninsoare a anului precum niste  copii ce se stropesc cu apa in caldura torida a verii . O ninsoare cu fulgi mari , reci si desi , dar pentru noi nu conteaza . Stam nemiscati in etenernitatea momentului ascultand linistea romantica a fulgilor de zapada cum se lovesc de iubirea noastra fara sfarsit .  Iti aranjez cu grija gluga protejandu-ti obrajorii de loviturile agasante ale naturii . Ma apropiu incet de buzele tale reci si mov si te sarut cu patima unui proaspat indragostit , in timp ce mainile mi le plimb pe spatele tau asemenea unui colectionar de arta ce atinge cel mai de pret obiect din vitrina . Cand deschidem ochii , ne privim insistent in timp ce fulgii de nea continua sa cada peste intunericul noptii . Privirile noastre spun multe , prea multe ; spun povestea unor copii indragostiti peste masura , spun povestea unei iubiri imposibile . Dar nu conteaza . Savuram momentul cu inocenta unor adolescenti rupti de realitate . Nu e nevoie sa ne spunem “Te iubesc” , se intelege din atingerile tandre ale degetelor . Vin si ceilalti , suntem la colindat . Pornim la drum inca imbratisati , nedorind sa stricam imaginea unei nopti de neuitat. . .

           E dimineata . Patul e pustiu si tu nu esti de gasit . Te caut panicat in chinul memoriilor pana te gasesc , departe , intr-o lume diferita de a mea . Cadourile stau nedeschise , internetul nu-mi zice nimic , telefonul a uitat sa mai sune . Realizez ca totul a fost un vis , un vis real , dar extrem de dureros . In nostalgia momentului , gasesc o foaie cu scrisul tau . Fata mi se lumineaza , inima imi bate cu putere asemenea unui baietel in prima zi de scoala . Citesc cu un zambet satisfacator pe buze , un zambet melancolic , dar deprimant . E o scrisoare de la tine , de pe vremea cand iubirea inca ne ghida viata , cand sarutul devenise un gest de recunoastere a relatiei noastre . Parcurg cu teama randurile , imaginandu-mi ca nu se va termina niciodata . Se sfarseste cu “Te voi iubi mereu” . Inspir adanc , ridic ochii in speranta ca apari in fata mea  , inocenta cum erai , inconjurata de linistea fulgilor de nea . Totul e in zadar. . .Totul e pierdut. . .Inchid ochii si zambetul dispare. . .Ai plecat. . .

           “Te iubesc enorm ! 4 ever & 4 always ! :* :X >:D< !”

          Am deschis ochii in fata unui orizont patat de greutatea fulgilor de zapada , dar scaldat in caldura Soarelui precum o petala de trandafir ce cade , uscata , in bataia vantului . Am deschis ochii in fata muntilor care au inspirat zeci de scriitori , asemenea unor iubiri adolescentine ce cresc si sfarsesc brusc si dureros . Am simtit asprimea vantului de tara lovindu-ne obrajii , parca indiferent fata de existenta noastra in calea sa infinita . Insemnatatea locului ne marcheaza momentul , obligandu-ne la o tacere intima si patrunzatoare . Si totusi privirea ta sincera si blanda imi incalzeste sufletul si-mi da puterea sa zambesc in eternitatea prezentului. . .

           Ne iubim ca doi copii , savurand orice moment de intimitate , sarutandu-ne parca lipsiti de prejudecatile vietii de la oras . Te imbratisez in mijlocul naturii , privindu-te ore in sir , atingandu-ti buzele cu frica unui baietel neinitiat in tainele sarutului . Imi urmaresti privirea incercand parca sa deslusesti motivele iubirii , asa cum o ghicitoare iti prevede viitorul . Ne sarutam timid , degetele ni se inclesteaza in pasiunea momentului , iar timpul se opreste permitandu-ne o eternitate de memorii intr-o singura secunda . Trecerea in noul an pare mult prea departe pentru a ne strica intimitatea . Ne asezam pe o stanca pierduta in marea de iarba verde ca primavara si urmarim cum Soarele incalzeste vietile celor de la baza muntelui asemenea unei flori oferite iubitei fara nici un motiv evident . Se face tarziu , dar inainte de coborare , ne permitem un moment de sinceritate . Desi nu era prima data cand ni-l spunem , “te iubesc”-ul acesta ne inmoaie genunchii , ne inlacrimeaza ochii si ne face sa realizam ce scurta e viata cand iubesti . Ne luam ramas bun de la munte si coboram. . .

            Am inchis ochii in fata durerii si sacrificiului , precum un condamnat la moarte ce asteapta comanda “Foc!” . Am inchis ochii incercand sa te gasesc in infinitatea de memorii , asemenea unei buburuze ce isi cauta floarea perfecta si o gaseste mult prea tarziu . Am promis ca imi voi aminti doar momentele frumoase si memorabile , incapabil fiind de o noua iubire la fel de intensa precum aceasta . Timpul se scurge si eu raman un simplu calator pe aripile vantului , un muritor in dorul trecutului. . .Ai plecat. . .