Blog de tineri , despre tineri , pentru tineri…

In cadrul emisiunii La Ordinea Zilei de pe Antena 3  s-a lansat bomba anului 2008 . Invitat pentru a discuta numarul mare de radare de saptamana aceasta , domnul comisar sef C. Varna este intrebat de moderatoare de ce banii de pe amenzi nu ajung in bugetele locale . Acesta raspunde ca doar 15-20 % din amenzi sunt platite . De ce ? Fiindca nu patesti nimic daca nu o platesti . Daca o amenda primita pentru tulburarea linistii publice e neplatita , atunci aceasta se transforma in x zile de munca in folosul comunitatii . O amenda de circulatie nu se transforma in nimic !!! Nu patesti NIMIC daca nu platesti amenda de circulatie . NU E O GLUMA . E o scapare in lege , dar nimeni nu e interesat sa o schimbe . Si asa Romania ramane tara cu cel mai mare numar de decese rutiere din U.E. .

Concluzia o trageti voi …

          Fiind un obsedat dupa simbolistica gesturilor obisnuiesc foarte des sa analizez comportamentul persoanelor din jur bazandu-ma pe continutul unor carti primite cadou in urma cu cativa ani si care mi-au ramas adanc intiparite in memorie : “Psihologia Gesturilor” si “Comportamentul Uman” . Prima aborda problema din punctul de vedere al iubirii si comportamentul omului in situatii subiective , iar a doua explica semnificatia gesturilor ca o reactie atat a constientului , cat si a subconstientului fata de mediul in care traim si interactionam . De cele mai multe ori timpul de reactie fata de un eveniment este prea scurt pentru a putea constientiza intrebarea :”oare fac ce-mi spune inima , sau ce-mi spune mintea?” , dar se mai intampla cateodata cand putem sa ne detasam de situatie si sa privim in perspectiva lucrurile , analizand ambele optiuni cu atentie ; un fel de “pause” la un film in speranta ca vom reusi sa intelegem ce s-a intamplat . Un filosof spunea :”Pentru a iti accepta viitorul trebuie mai intai sa iti intelegi trecutul” . Asa suntem si noi . Ne dorim sa stim tot ce s-a intamplat , sa intelegem toate subtilitatile evenimentului , sa cunoastem toate faptele care au culminat cu acest moment de scurta meditatie , cu acest moment de cumpana existentiala . Si spun existentiala fiindca o alegere gresita va duce la o insiruire de regrete care cu greu vor fi uitate si mereu date ca exemplu .

         A te baza pe ce iti spune inima inseamna a iti risca stabilitatea emotionala . Suntem constienti de importanta momentului si totusi refuzam sa gandim rational . Preferam acest act impulsiv fiindca ne da senzatia de libertate , de eliberare fata de restrictiile care ne sunt impuse de societatea in care traim . Oricat de periculoase sunt aceste alegeri nu reusim niciodata sa invingem curiozitatea care ne defineste inca de la nastere . De asemenea , rareori exista un final fericit care sa iti dea incredere pentru viitor , insa asta nu ne impiedica sa incercam din nou si din nou , fiind incapatanati in a accepta adevarul mult prea evident : impulsivitatea este un risc inutil , avand o finalitate fericita doar in filme .

         Capacitatea de a rationa in situatii critice este calitatea care ne-a castigat titulatura de cele mai destepte animale de pe Pamant . Inca de pe vremea neanderthalilor si pana in zilele noastre , simpla intrebare :”e bine sau nu?” ne-a adus numeroase progrese atat sociabile , cat si tehnologice . Aceeasi intrebare este valabila si in cazul relatiilor . O decizie bazata pe o intelegere detaliata a consecintelor faptelor care vor urma poate face diferenta intre un fiasco penibil si un succes rasunator . Dar in acelasi timp ne poate stinge scanteia originalitatii , spontaneitatii si impulsivitatii , fara de care o diferenta intre noi si laptopul la care scriu nu va exista . Putini sunt cei care cer perfectiunea intr-o relatie si si mai putini sunt cei care o gasesc , de aceea o greseala din cand in cand , un pas inapoi , o eroare in vastul mecanism al constientului nu deranjeaza , ci doar creaza diversitate .

          Trebuie sa recunosc ca rar am fost pus in situatia de a alege intre a actiona in functie de ce imi spunea inima sau in functie de ce imi spunea creierul . Insa atunci cand mi s-a intamplat acest lucru , de cele mai multe ori alegeam varianta a doua . Imi era extrem de greu sa trec peste frica unui esec , peste posibilitatea unui dezastru emotional si , de ce nu , peste lipsa unui raspuns pe masura asteptarilor . Daca asta ma transforma intr-un las , macar sunt un las sincer , o calitate pe atat de cautata in societatea noastra , pe cat e de des intalnit sahul in presa sportiva . Dar ce ma fac cand , ajuns intr-un moment de cumpana , stau si ma intreb daca sa imi ascult inima si sa iti spun :”Te Iubesc” sau sa gandesc rational si sa raman in banca mea in continuare ?

          De cand am pornit la drum cu blogul acesta s-a vorbit la fel de mult despre relatii serioase , pe cat s-a vorbit despre sex anonim si superficial . Au fost pareri pro si contra , pareri argumentate si mai putin argumentate , iar intr-un final am ajuns sa ma intreb ce apreciaza tinerii din ziua de azi mai mult : stabilitatea unei relatii , sau destrabalarea totala ? Fiindca nu sunt in masura sa gandesc din perspectiva tuturor si fiindca mi s-a atras atentia ca nu e bine cand generalizez , va voi prezenta parerea mea , cu bune si cu rele .

          O relatie serioasa prezinta , stim toti , un anumit echilibru emotional , o implinire spirituala care iti permite , de cele mai multe ori , sa abordezi problemele vietii cu zambetul pe buze . Intotdeauna stii ca ai la cine sa apelezi in caz de nevoie , stii ca ai o persoana in care sa te poti increde sau care , dupa o zi grea , vine si cu un sarut iti face disparute toate neplacerile . E dificil de apreciat valoarea unei relatii atata timp cat inca esti implicat in acea relatie . De cele mai multe ori ajungi sa o regreti doar atunci cand te vezi nevoit sa iti amintesti momentele frumoase ale ei folosindu-te de puterea imaginatiei si nu de sarutul sau imbratisarea persoanei iubite . Se poate spune ca iubirea te ajuta sa te maturizezi , dar exista cazuri in care iubirea isi greseste tinta , iar in loc sa te ajute in tranzitia catre maturitate , te impinge inspre instabilitatile emotionale ale adolescentei . Si acest lucru se intampla fiindca , in ziua de azi , stabilitatea oferita de o relatie este foarte trecatoare . Exista foarte putine exemple care sa iti dea incredere ca propria relatie va supravietui trecerii timpului si ca planurile tale sunt aceleasi cu cele ale partenerului sau partenerei . Un alt dezavantaj al stabilitatii e sentimentul de sufocare . Acum mult timp un prieten imi explica incompatibilitatea unei relatii serioase cu varsta pe care o avem . Motivele erau foarte clare : la varsta noastra ne distram , urmand ca mai tarziu in viata sa ne dedicam unei relatii sau casnicii si nu invers . Desi in acel moment refuzam sa cred asta , refuzam sa cred ca etapele vietii isi sunt impartite inca dinainte sa te nasti , in situatia actuala , desi e neplacut sa accept asta , trebuie sa recunosc ca e o teorie plauzibila .

          Destrabalarea implica o anumita doza de haos controlat si de nebunie . Desi mult mai intalnita in cazul baietilor decat in cazul fetelor , in mare din cauza catalogarii gresite de mascul<->curva ,  aceasta fuga de la o persoana la alta prezinta atat avantaje , cat si dezavantaje . Cel mai mare avantaj e lipsa unei implicari emotionale , implicare de obicei refuzata de cei sau cele care “s-au ars” in trecut . Neinteresul in persoana de langa tine iti permite sa apreciezi mai mult valorile aferente destrabalarii , dar fara a exista riscul unui dezechilibru emotional . Satisfactiile acestui caz sunt multe , dar de cele mai multe ori superficiale . Deja am stabilit ca sexul cu persoana iubita este mult mai intens decat sexul cu o necunoscuta sau , ma rog , cu o persoana careia nu ii vei permite niciodata sa iti ofere stabilitate emotionala . Discutiile , din perspectiva celui care doreste doar sex , sunt plictisitoare si directionate inspre singurul subiect care il sau o intereseaza . Iesirile in oras au un singur scop , asa ca lipseste cu desavarsire interesul inspre persoana respectiva . Dar poate cel mai mare dezavantaj e lipsa unei persoane care stii ca te accepta asa cum esti ,  cu bune si cu rele . Cand ai ales calea destrabalarii esti nevoit sa iti maschezi adevaratele sentimente , adevaratele pareri si ideologii . Ai un singur scop in minte , iar acest lucru te obliga sa spui , actionezi , gesticulezi in asa fel incat partenera sa se simta in largul sau . Cand exista mai multe fete insa , iar fiecare cu personalitate diferita , te regasesti intr-o situatie stresanta , enervanta si foarte obositoare . Daca luam in calcul si superficialitatea punctului culminant , e greu de inteles daca mai merita efortul sau nu .

           In final depinde de fiecare persoana in parte daca alege stabilitatea sau destrabalarea . Cunosc persoane care agreaza atat una , cat si pe cealalta . Personal as alege stabilitatea , din mai multe motive , insa , datorita faptului ca nu imi place sa fac compromisuri , persoana perfecta pentru mine e greu de gasit . Dar am rabdare si voi crede in continuare in existenta perfectionismului . La urma urmei nu imi interzice nimeni sa visez. . .       

          Romania anului 2008 : democratie stabila de peste 17 ani , integrare in NATO de peste 3 ani , integrare in UE de peste 1 an . Cam acestea sunt cele mai importante realizari ale perioadei post-comuniste . Si totusi , s-a gandit cineva ca acestea ne obliga la un comportament mai diferit fata de cel avut inainte de caderea cortinei de fier ? Si totusi , s-a gandit cineva ca progresul este realizabil doar prin intelegerea notiunilor de integrare si democratie ? Si totusi , e cineva interesat in toata tara asta de binele individului , binele familiei , sau de binele societatii ? Sau preferam sa ne ascundem frustrarile intr-un lung sir de categorizari , regrete si ambitii imbecile ?

          Absurditatea si paradoxul democratiei atat de laudata pentru liberatea de exprimare care o insoteste sunt observabile doar in cazurile extreme care , in mod normal , ar trebui sa fie mult mai abordabile intr-o societate echilibrata si dezvoltata in jurul unor principii si ideologii remarcabile . Ca exemple voi prezenta problema misoginismului , problema homosexualitatii si cea a relatiilor sexuale la femei .

           Misoginismul este definit ca fiind “o lipsa de incredere fata de calitatile morale ale unei femei ; atitudine negativa fata de femei” . Din pacate , societatea noastra a transformat aceasta calitate , in mod evident , negativa in una demna de rastignire . Daca spun ca femeile sofeaza mai neglijent decat barbatii , bazandu-ma pe evidentele politiei care iau in considerare (ATENTIE) raportul dintre masinile conduse de femei si cel al accidentelor produse de acestea (si nu procentul de accidente cauzate de femei din numarul total al accidentelor din Romania) , sunt rapid catalogat ca fiind misogin . Atunci , poate reusiti sa imi spuneti unde e lipsa de incredere fata de calitatile morale ale femeii . Cum un barbat nu va putea niciodata sa se ridice la nivelul unei femei in alt domeniu , asa nici ele nu se pot ridica la nivelul unui barbat in anumite domenii . Este un adevar generalizat , deranjat uneori de exceptii destul de reduse la numar . Dar aici nu se vorbeste despre Ion si Maria , ci despre barbat si femeie .

          Homosexualitatea este o problema a Bisericii , iar cum romanii sunt printre cei mai credinciosi oameni de pe planeta , tind sa cred ca e o problema a societatii in care traim . Desi o persoana cu preferintele sexuale diferite fata de ceea ce noi numim normalitate este la fel de capabila sa indeplineasca anumite sarcini , preferam sa ii marginalizam si sa ne uitam in alta parte cand ii vedem pe strada . De ce ? Pentru ca orice parere “CONTRA” este rapid catalogata drept homofoba . Nu sunt contra homosexualilor , insa nu imi convine imposibilitatea de a ma exprima , in cazul in care as fi fost impotriva celor ca ei . Libertate de exprimare … unde ?

           Relatiile sexuale ale femeilor provoaca barfe si indignare de cele mai multe ori . Toti stim vechea vorba : “daca un barbat face sex cu 10 femei inseamna ca e mascul feroce , dar daca o femeie face sex cu 10 barbati inseamna ca e curva” . Preferam sa respingem o normalitate deranjanta (pentru unii) , decat sa acceptam un adevar banal . Ce e absolut fantastic e directia din care vin majoritatea acuzatiilor de prostitutie fara bani . Daca multi si-ar inchipui ca barbatii sunt cei care lanseaza aceste afirmatii , trebuie sa atragem atentia ca noi nu avem de ce sa fim nemultumiti . Nimeni nu pierde intr-o ecuatie cu o femeie si zece barbati . Si atunci cine da nastere barfelor si sentimentelor de repulsie la auzul unor fapte mai neobisnuite ale unei femei ? Raspunsul e mult prea evident…

            Atunci care e alegerea finala ? Esti cel/cea care arata cu degetul sau cel/cea care apara dreptul la libera exprimare si , implicit , dreptul de a arata cu degetul fara frica unor repercusiuni ? Preferam sa fim tacuti si integrati sau vorbareti si marginalizati ? Personal prefer sa imi expun parerea , chiar si cu riscul de a deranja . M-am saturat de prefacutii si prefacutele care se afunda in anonimat , dar care au impresia ca detin dreptul de a arata cu degetul doar fiindca democratia le permite acest lucru .

          In una din lungile si obositoarele mele navigari pe internet , dupa o zi absolut execrabila , am dat peste un forum care dezbatea o problema deranjant de intriganta :”Dumnezeu a creat omul … sau invers ?” . Fiindca nu imi sta in caracter sa ma laud folosindu-ma de munca altora , va prezint un rezumat al parerilor argumentate surprinzator de bine :

Omul l-a creat pe Dumnezeu : “(…) pana acum nu a pus nimeni la indoiala ca mai intai a fost Dumnezeu si mai apoi omul..dar sa o luam logic: Daca mai intai a fost omul?.Omul primitiv, fara cunostinte de matematica, fizica, astronomie, etc….acesta era inconjurat de fenomene inexplicabile (fulgere, tunete, ploi, succesiunea zi-noapte etc.)….ca sa nu traiasca in necunoscut omul a inceput sa caute o explicatie acestor fenomene si astfel a creat zeii..acestia erau ,in mintea acelui om, la originea lucrurilor fantastice din jurul lui…pe masura ce a trecut timpul omul si-a dat seama ca mai multi zei inseamna mai multe jertfe, si astfel s-a incercat o unificare a zeilor sub conducerea unuia singur….O data cu dezvoltarea intelectuala a omului, religia a devenit mai mult un mijloc de manipulare si de stapanire a maselor sociale…s-a scris biblia, care pare a fi unul dintre primele coduri penale……a aparut biserica, cea care avea o mare influenta politica si sociala…”

Dumnezeu l-a creat pe om : “Daca ar fi asa cum spui tu…ar insemna ca Universul este un efect fara o cauza..ori asa ceva este incompatibil cu logica,ratiunea,cu orice…Daca un simplu scaun,o casa,un ceas sau un computer are un constructor…Universul cu tot ce exista in el,florile parfumate,cintecul pasarilor,splendoarea culorilor de varietate atit de diversa,sentimentele unei fiinte fata de alta,toate acestea nu impun la un moment dat o cauza primordiala?Sau au aparut din senin pur si simplu?Sau poate exista dintotdeauna…?”

Indecisul : “cineva zicea :daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat.Omul are nevoie de un dumnezeu… sa se raporteze la ceva mai mare…tot un citat imi vine in minte :daca Dumnezeu ar fi o minciuna, as prefera sa traiesc in minciuna, decat fara Dumnezeu”

Dorin Spoaller : Persoanele care ma cunosc stiu ca nu sunt atras deloc de ideea spiritualitatii si a existentei divinitatii . De aceea voi merge pe mana celui care considera ca omul l-a facut pe Dumnezeu . Dar trebuie sa recunosc ca sunt surprins de ce a spus Albert Einstein in una din cele mai cunoscute carti ale sale :”Cu cat invat mai multe despre Univers , cu atat cred mai mult in existenta lui Dumnezeu” . . .

P.S. Pentru a citi intreaga conversatie de pe forum , click aici .

          Daca tot v-am innebunit in ultima vreme cu iubirile , cu relatiile si cu despartirile , cred ca a venit momentul unui post in care sa comparam capacitatea sexelor de a iubi . Pentru a ma exprima obiectiv , am reapelat la ajutorul Alexandrei Chiliman , o prietena pentru care timiditatea nu are ce cauta in personalitatea unui tanar . Pupincurismul nu ma reprezinta asa ca voi trece direct la fapte .

          Filosofii vad iubirea ca fiind o modalitate de exprimare a nemultumirilor , de mascare a defectelor si de alinare reciproca . Ei considera ca , intr-o lume a destrabalarii si a egoismelor , iubirea este necesara dezvoltarii corecte a societatii , ignorand alte aspecte complementare . Noi insa , oamenii normali, sau ma rog , aproape normali , cei care nu suntem depresivi 23 ore din 24 , percepem sentimentul iubirii ca fiind o demonstratie de implicare sufleteasca rar intalnita altcandva pe tot parcursul vietii . Existenta celor doua sexe a dus , in mare , la o scindare in randul atitudinii avute asupra sentimentalismului extrem .

          Spoaller -> Baietii , fiind mai imaturi prin definitie , iubesc cu sufletul si nu cu mintea . Dezvoltarea tarzie , cat si incapacitatea noastra de a face diferenta intre “bine” si “rau” la o varsta foarte frageda ne acorda privilegiul de a iubi fara frica repercusiunilor . Nu suntem atat de constienti incat sa ne gandit la efectele unei implicari intense si premature intr-o relatie , iar acest lucru ne permite sa ne comportam si sa acceptam iubirea fara nevoia unui punct de sprijin care sa ne stopeze “caderea” in momentul in care despartirea ne trezeste la realitate . Cine iubeste mai mult ? E simplu : baiatul . Si nu o face fiindca asta doreste , o face fiindca asta considera ca e normal . Daca sinceritatea este o calitate care mai poate valora ceva , atunci aici are tot dreptul sa fie apreciata. . .

          Alexandra -> Dumnezeu a creat femeia ca raspuns la plictiseala barbatului . De atunci si pana azi nimic nu s-a schimbat . Am fost , suntem si vom fii cele care stabilim valorile si ideologiile intr-o societate . Nu am sa va spun de ce fetele iubesc mai mult , consider ca e mult prea evident . Am sa va spun , insa , de ce baietii nu pot iubi la fel de mult ca noi . Superficialitate , imaturitate si superioritate falsa : acestea sunt “calitatile” detinute de majoritatea baietilor . Superficialitatea se observa in comportamentul lor , curios , exact in momentele cheie , in momentele in care ai nevoie de gest gandit si salvator . Imaturitatea este usor detectabila in discutiile , voluntare si involuntare , pe care le purtam zilnic , atat fata in fata , cat si prin telefon sau pe internet . Ultima “calitate” absolut remarcabila este cea care , de ce sa nu recunoastem , ne deranjeaza cel mai mult . Traim intr-o societate misogina , inconjurate de mult prea putine femei de succes , iar acest lucru este observat si de baieti . Efectul acestei observatii este usor de anticipat . Orice discutie , indiferent de subiect , este intampinata de contraziceri , priviri consternate, rasete batjocoritoare etc. . Dupa aceasta prezentare , sincer , chiar credeti posibila o implicare mai pura si inocenta a baiatului , comparativ cu fata , intr-o relatie care necesita gesturi tandre , respect si inventivitate ? Eu , cu parere de rau , spun ca nu . Cine iubeste mai mult ? Indiscutabil , prin eliminare , fata. . .

           Fata sau baiat , superioritate sau inferioritate , toate aceste discutii sunt valabile doar in randul tinerilor .  Asta fiindca , odata cu depasirea tranzitiei de la adolescent la adult , iubirea isi pierde obiectivismul castigand subiectivismul fiecarei persoane . Adult fiind nu vei mai simti o diferenta , cel putin teoretic , intre atitudinea unui barbat si cea a unei femeie in exprimarea sentimentelor de iubire . Viata va deveni mult prea calculata , isi va pierde scanteia copilariei , iar noi vom fi nevoiti sa uitam secretele tineretii conformandu-ne regulilor nescrise ale societatii in care traim. . .

           Revelion 2005-2006 , 31 decembrie 2005 , ora 13:30 , Poiana Aiudului . Munte sau mare ? Altceva nu zic , aveti onoarea. . .

          ” The important thing is not to stop questioning. Curiosity has its own reason for existing. One cannot help but be in awe when he contemplates the mysteries of eternity, of life, of the marvelous structure of reality. It is enough if one tries merely to comprehend a little of this mystery every day. Never lose a holy curiosity. “

Albert Einstein

          Fiindca omul are o personalitate foarte curioasa si foarte nesimtita , misterele vietii tind sa devina o parte a istoriei . Cum nu mai avem nici un mister asupra caruia sa ne concentram atentia , consider necesar crearea unora noi . De exemplu , care este mai daunatoare Europei : invazia extraterestrilor sau migrarea romanilor ?

          Din moment ce existenta extraterestrilor este pur teoretica , imi permit sa inventez doua cazuri posibile . Primul implica agresiune si ostilitate din partea vizitatorilor , caz in care un obiect zburator neidentificat , ce are tehnologia necesara sa se deplaseze in Univers dupa cum vrea ‘muschiul lui’ , ne va extermina precum ardeam noi furnicile cu lupa cand eram mici . Al doilea caz e determinat de celebra fraza rostita in toate filmele execrabile despre extraterestrii :”We come in Peace ! ” . Tinand cont ca prima posibilitate nu ne permite un timp de reactie , ma voi concentra asupra celei din urma . In eventualitatea in care o civilizatie extraterestra doreste sa ne viziteze , in scopuri diplomatice , normal , reactia europenilor se va apropia de cea a romanilor cand se deschide un Mall nou in oras . Cozi interminabile pentru un simplu “WoW” , batrani care se aseaza la rand precum un credincios la plata darii anuale catre Biserica , tineri facand sex neprotejat in corturi amplasate langa intrarea in O.Z.N. , uitand ca le ofera doar acoperire vizuala , nu si fonica , si minerii lui Iliescu afisand lozinci revolutionare . Toate astea pentru cateva zile , pana dispare scanteia , dupa care viata isi revine la normal . Un fel de Turul Frantei , singura diferenta fiind lipsa rezultatelor pozitive in testele antidoping .

           Romanii fac parte din categoria popoarelor civilizate si linistite , cu o cultura formata in jurul Bisericii si a lui Dumnezeu , cu o istorie plina de eroi cunoscuti peste hotare si cu o viitoare generatie de tineri mai promitatoare ca niciodata . Decat sa imi argumentez opinia in mod obiectiv si profesionist , ma voi folosi doar de replica lui Borat : “NOT !” . Daca este vreo persoana ce crede ceea ce am zis mai sus , inseamna ca a gresit natia . Vorbind pur teoretic , ce s-ar intampla cu Europa daca s-ar deschide brusc granitele pentru romani ? Care ar fi impactul migrarii nomazilor in tarile atat de puternice d.p.d.v. economic si militar ? Probabil am fi mai numerosi si activi decat poporul chinez . Insa in loc de grupuri de oameni mici de statura cu aparate de fotografiat , vom fi grupuri de “bronzati” cu acordeonul intr-o mana si copilul de vanzare in cealalta . Reactia europenilor ? Cozi intermnabile in fata ambasadelor , batrani blestemand ziua in care s-au nascut  , tineri cu torte in mana si lozinci rasiste si o intreaga comunitate europeana scarbita de existenta romanilor . Singura diferenta intre romani si extraterestrii tine de durata . In timp ce extraterestrii vin , observa , ne omoara niste vaci , ne rapesc niste persoane si pleaca , noi suntem pe acest continent pentru totdeauna . Ma rog , pana se trezeste un destept si da ordinul :”Nuke the f*****g country !” . Suna cunoscuta povestea , nu ? Finalul ramane un mister. . .

           Romanii , mai extraterestrii decat extraterestrii  ? Pai. . .Da. . .Poporul roman este cea mai obscena civilizatie europeana . Provocam uimire si scarba zilnic , provocam mitinguri rasiste zilnic si , poate cel mai tragic , provocam moartea psihica a noilor generatii . Intr-un fel putem spune ca ne integram mai dificil decat niste extraterestrii. . .

          Ca si oameni suntem predispusi la esecuri si reusite , cu atat mai mult cu cat traim intr-o tara cu o economie in tranzitie . Ca si romani suntem obligati sa trecem peste aceste momente data fiind instabilitatea prezentului si a viitorului . Cat eram mic mi s-a spus ca evreii sunt mai suparati cand le merge bine , decat atunci cand le merge rau . Pana sa cresc am considerat acestu lucru o absurditate , dar in momentul in care am deschis ochii cu adevarat , am inteles zicala americana :”when you’re on top, there’s only one way to go” . Ceea ce ne deosebeste de restul popoarelor este incapacitatea de a invata din greselile trecutului . Preferam sa ne plangem de mila in loc sa ne ambitionam , preferam sa ne blestemam soarta decat sa ne imbratisam viitorul. . .

           Cei trecuti de naivitatea tineretii stiu ce inseamna sa stai la coada pentru mancare , sa te uiti cate doua ore pe zi la televizor si sa iti traiesti viata cu frica Securitatii . Si totusi pe acestia ii consider cei mai nocivi pentru societatea in care traim . Mi se pare curios cum o persoana ce a fost crescuta intr-un mediu atat de ostil este capabila de o pasivitate criminala . Spre deosebire de cei ce si-au petrecut majoritatea vietii in regimul comunist , aceste persoane , trecute atat prin Iad cat si prin Rai , refuza sa traga anumite concluzii din acele experiente neplacute si se ajunge in situatia in care toata lumea se fereste de adevarurile dureroase ale trecutului . In acest caz evitarea recunoasterii trecutului este o dovada de inalta tradare . Nu la nivelul tarii , ci la nivelul fiecarei persoane in parte . Iti refuzi capacitatea de a invata din greseli si risti sa involuezi in loc sa evoluezi. . .

           Romania este o tara cu foarte multe fete frumoase si cu multi baieti prezentabili . De aceea mi se pare imposibil ca o persoana , fie ea fata sau baiat , sa fi trecut prin pubertate si adolescenta fara sa fi simtit ce inseamna durerea sufleteasca . Ca a fost vorba de o remarca jignitoare la adresa ta , ca a fost vorba de un moment penibil la scoala sau , cel mai des intalnit , daca a fost vorba de o despartire dureroasa , suntem tentati sa mentinem o legatura invizibila cu acel moment , retraind excesiv acea durere . Acest comportament , spun psihologii , duce la marginalizarea si complexarea individului in perioada post-adolescentina . In acest caz uitarea trecutului si stabilirea unei directii concrete vietii sunt absolut necesare. . .

         In final , demonizarea trecutului este o necesitate sau o dovada de inalta tradare ? Personal consider ca e un semn de slabiciune , un defect al caracterului . Chiar daca nu am prins foarte mult din comunism , sunt destul de informat incat sa imi dau seama ca nu trebuie repetate greselile facute in perioada postbelica . A-ti cunoaste trecutul inseamna a-ti accepta viitorul , nu ? Cat tine de problemele maturizarii  , sunt destul de sigur pe mine incat sa nu permit acelor complexe sa-mi acapareze viata . Am alte complexe cu care sunt nevoit sa lupt zi de zi. . .

           “Few things are impossible to diligence and skill. Great works are performed not by strength, but perseverance. “

Samuel Jackson ( 1709-1784 )

          Treceam ieri pe langa un cires si mi-am adus aminte cum veneam cu prietenii , cand eram mic , si ne serveam pana cand ne era rau de la atatea cirese , sau pana cand iesea proprietarul cu o bata si ne alunga . Am simtit , brusc , cum ma cuprinde melancolia vremurilor de mult disparute . Bine , poate nu chiar atat de mult ca la altii, dar , tinand cont de schimbarile ce ne-au maturizat , pot spune sincer ca a avut acelasi efect asupra mea  , care il are asupra unui batranel ce isi povesteste tineretile nepotilor .

           Cred ca toti am citit “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga si cred ca toti ne-am identificat , intr-o anumita masura , cu Nica si experientele lui . Chiar daca nu am avut norocul sa locuim la casa , viata la bloc poate fi la fel de entuziasmanta , datorita numarului mare de copii de aceeasi varsta cu tine . Lipsa problemelor si obligatiilor ce vin odata cu anii , ne scotea la joaca de dimineata pana seara . Daca mai adaugi si putina verdeata in jurul blocului sau al casei , poti spune ca ai trait copilaria ideala . Pe atunci nu exista complexul situatiei financiare , complexul aspectului si cel al socialului , exista doar impulsul miscarii si cel al distractiei . Baietii erau cu fotbalul , strandul si , in functie de anotimp , furatul fructelor din pomii vecinilor , iar fetele erau cu papusile , saritul corzii si barfitul . Eram doua tabere independente , fara nici un punct comun . Mai tarziu , in adolescenta , am inceput sa descoperim secretele sexului opus , prin mijloace de care , cu siguranta , nu suntem mandrii azi .

           Cati dintre noi pot spune sincer ca nu i-a cuprins niciodata un sentiment de regret dupa acei ani ? Cati pot spune ca nu ar mai dori sa poata sa isi manifeste bucatica de personalitate care inca este conectata la copilarie ? Acesta e unul din marile defecte ale omului . Nu stim sa apreciem ceva , pana cand e prea tarziu . Ne amintim , cu parere de rau , zilele de vara cand aruncam cu pungi pline cu apa pe geam , fiindca stim ca este si va fi mereu imposibil sa dam timpul inapoi . Asa cum , peste multi ani , vom regreta ca nu am facut mai multe lucruri memorabile cand eram tineri .

           Eu am avut norocul sa fac parte din ultimele generatii de copii care preferau sa iasa la un fotbal in fata blocului , decat sa stea in casa la calculator . Am avut norocul sa am primele contacte cu lumea reala inca de la o varsta destul de frageda si prin intermediul puterii grupului de prieteni . Vazand impactul calculatorului asupra copiilor din generatiile urmatoare , nu putem decat sa ne ingrijoram de viitorul ce ii asteapta . Diferenta dintre realitatea fizica si cea virtuala va deveni imperceptibila , iar tinerilor le va fi mult mai greu sa se afirme . Lipsa calitatilor sociabile va duce la izolare si , mai tarziu in viata , la esec . Fac ce fac si revin la vorbele unei prietene : societatea cladita de altii in mii de ani este distrusa chiar sub nasul nostru , iar noi ne traim viata in pasivitate .

           Va e dor de copilarie ? Sunt sigur de asta . Sunt sigur ca regretati libertatea care o aveati atunci . Sunt sigur ca va e dor de nervii care ii aveati cand parintii va obligau sa va culcati la o anumita ora fiindca a doua zi mergeati la scoala . Sunt sigur ca va e dor de spaima care punea stapanire pe corpul vostru cand stiati ca ati facut o greseala sau cand va asteptati tatal sa vina de la sedinta cu parintii . Timpul trece si viata merge inainte . Tot ce ne ramane e sa invatam din greseli si sa apreciem momentele de satisfactie pe care le traim azi .

           Copilaria ne-a dat cele mai intense amintiri si ar fi pacat ca acestea sa fie uitate intr-un colt intunecat al subconstientului . Ironic , sau nu , copilaria a fost prima etapa a maturizarii noastre , a transformarii care ne-a modelat in ceea ce am ajuns azi . Tot ce merita e o simpla pomenire periodica , de dragul amintirilor , de dragul anilor de mult apusi. . .