Blog de tineri , despre tineri , pentru tineri…

Iubesc animatoarea blonda din Obsession :)) . Revin cu poze mai later . Rrrroarrr

           Azi e ziua voastra . E ziua femeilor , mame sau bunici , prietene sau iubite , e ziua tuturor . Si noi va iubim . Va iubim proaste sau destepte , va iubim urate sau frumoase , va iubim pentru ca meritati sa fiti iubite . Suna siropos , suna ieftin si , de ce nu , poate suna chiar si fantezist , dar in adancul fiecarui baiat exista o bucatica intunecata a constiintei care imi da dreptate .

           Cand ne certati ne dam seama ce gresim si corectam pe viitor . Cand ne iubiti ne dam seama cat de norocosi suntem si incercam sa va tinem langa noi . Cand radem cu voi suntem bucurosi ca e cineva care sa se simta bine in preajma noastra . Cand va spunem problemele noastre ne bucuram ca e cineva care sa ne inteleaga . Cand . . .

           Nu , nu am sa ma iau de aceasta sarbatoare . Nu am sa comentez inutilitatea si imbecilitatea ei in ochii nostri . Nu am sa fac asta fiindca as minti . Azi am sa ma bucur pentru bucuria voastra . Atat si nimic mai mult. . .

p.s. azi tai in carne vie orice comment care ma ataca si nu e argumentat cum trebuie . Succes .

    De ce-n a vietii zile , o floare pleaca-n departare ?

     De ce iubirea noastra in a lumii timp dispare ?

     Ca un inger decazut ce se zbate cu destinul

     Si renunta-n disperare la-ntalnirea cu Divinul…

      O , tu floare blestemata si-nrudita cu pelinul !

Ne iubim imbratisati , ne certam cu voci-nveninate ,

Suntem doi intr-o persoana , doua vieti intersectate ,

Ce iubire anormala , prin natura ei ciudata  ,

Ce etapa dificila , prin durerea cauzata .

Orice zi e un calvar… O , iubire blestemata !

Ne-am trezit si ieri si azi cu-o farama de speranta ,

Un mister involburat si a timpului ostatic ,

Viata merge inainte cu a inimii doleanta ,

Sa privim , zambim si plangem , parca scoase dintr-un plic,

O , ce viata-ntunecata ! O iubire din nimic…

O , ce floare . Tu a noptii-mparateasa

Si a zilei calatoare in eternele mistere .

O , iubire blestemata , pretutindeni o grimasa

Pe a fiintelor mari inimi . Ce abjectie , ce durere…

O , tu viata-ntunecata si stapana pe destin

Cu un zambet dulce-n suflet iti anunt alt tau declin

Ma desprind de a ta soarta , de a vietii scop ceresc

Si sunt liber sa respir , sa traiesc si sa iubesc. . .

          Baieti fiind , avem de multe ori tendinta de a ne pierde concentrarea , uitand sa raportam fantezismul societatilor straine la realitatea strazilor din Romania . Ne indragostim la varste din ce in ce mai fragede , neglijam scoala in cel mai imbecil mod , ne provocam sinucidere sociala inca dinainte sa simtim caldura interioara a unei coapse feminine .

          Fetele , in schimb , sunt mult mai calculate si reticente in ceea ce priveste orice comportament care le poate influenta viitorul . Imaturitatea dispare mult mai repede , iar locul ei e luat de o gandire mai complicata decat o cere varsta . Probabil de aici vine si nevoia de o relatie cu un baiat mai in varsta decat ele , astfel incercand sa isi asigure o oarecare incredere in el , bazandu-se pe maturitatea lui la fel de mult pe cat se bazeaza pe siguranta adusa de acesta . Constiente de importanta scolii cauta cu insistenta succesul si incearca sa il combine cu o viata personala agitata si plina de experiente atat pozitive , cat si negative .

          Existand atat de mult diferente intre baieti si fete ne-am fi asteptat ca in abordarea unei relatii sa regasim o diversitate extrem de atragatoare . Insa , spre surprinderea multora , desi perspectiva unei relatii difera de la fata la baiat , ideologiile tinerilor sunt in mare aceleasi pana la o anumita varsta . Cunoastem bazele , strictul necesar , iar continuarea o vom afla candva in viitor . Exista foarte multe modalitati prin care v-as putea exemplifica similitudinile regasite in conceptia de relatie , dar cel mai evident e cel al Te Iubesc-ului  . Atat baietii , cat si fetele , au uitat modul de folosire al acestei expresii . Astazi poate fi gasita in urmatoarele cazuri :

• Ea: Ma iubesti ? El: Te iubesc atat de mult | Regasit in majoritatea relatiilor serioase , acest Te Iubesc survine in urma insistentelor fetei  . Este un fapt cunoscut ca baietii isi exprima mai greu sentimentele , tacticile gen : Te Iu**** , prin SMS , in speranta ca fata va raspunde cu : Si eu te iu**** , sunt de mult expirate si depasite . Astfel , fetei ii ramane responsabilitatea de a scoate de la iubit ceea ce el vrea sa spuna , dar pur si simplu nu are curajul sa o faca .
• Ea: Imi faci un sex oral ? El: Nu ! Ea: Dar te iubesc atat de muuult ! | Un gest disperat prin care se doreste satisfacerea unor nevoi sexuale prin folosirea unor tactici destul de jenante . Sincer , imi e mila atat de fata care e nevoita sa se foloseasca de astfel de replici , cat si de baiatul care e fraierit de ele . Dar , Dumnezeu stie , exista multe astfel de persoane printre noi .
• El: Imi faci un eseu la romana ? Ea: Ok… El: Te iubesc ! | Obtinerea de foloase necuvenite de pe urma celor mai prostuti este un obicei cunoscut peste tot , insa transforma acel Te Iubesc intr-un Multumesc ieftin . Acest truc este folosit , in mod surprinzator , la fel de mult de fete , pe cat de baieti .

         Te iubesc in varianta romaneasca si-a pierdut valoarea de expresie sacra . A devenit o banalitate folosita in alte cazuri decat cele pentru care a fost inventata , iar acest lucru se datoreaza , in mare , accentului pus de parintii nostri pe rezultate si nu pe modalitatile de a le obtine . Ne regasim in situatia de a obtine ceva admirabil , dar nu stim cum sa facem ultimul pas . Personal am avut onoarea de a spune Te Iubesc unei singure fete in aceasta scurta viata , dar sa fiu a naibii de nu , de fiecare data l-am spus cu sufletul . Ar fi pacat sa pierdem si lucrurile pe care nu ne obliga nimeni sa le facem. . .

          Generatia mea a crescut intr-un mediu influentat in totalitate de filmele horror cu adolescenti , filmele romantice cu adolescenti si de filmele apocaliptice . Dintre acestea , cele mai influente pentru noi au fost , in mod surprinzator , cele romantice . Cu totii stim povestea adolescentului sau adolescentei urate care , prin renuntarea la ochelari si aplicarea minimului de machiaj , devine starul liceului . Realizeaza ca cea mai sexi persoana din acel liceu este indragostita de el sau ea si asa incepe o lunga poveste de dragoste in care amandoi uita de statutul social avut inainte de aceasta transformare . Cat din acest romantism hollywoodian poate fi transpus si in realitatea zilelor noastre ? Cati din pasii care duc la aceste iubiri sclipitoare se regasesc si in viata noastra de zi cu zi ?

          Cel mai important lucru de mentionat este acela ca iubirea , in tara noastra , e foarte subiectiva . Ne lipsesc cu desavarsire cliseele . Nu spun ca e un lucru rau , diversitatea este bine-venita intotdeauna , insa atunci de ce suntem atrasi de romantismul american ? Poate sentimentul care face diferenta e acela al libertatii . O iubire lipsita de prejudecati , lipsita de problemele aferete vietii etc. . Chiar daca iubesti pentru bani , pentru aspectul exterior sau pentru acele gesturi marunte si neinsemnate care stabilesc valoarea unei relatii , indiferent ce persoana esti , buna sau rea , un trandafir oferit iubitei iti transforma ziua in una fantastica , o plimbare “old style” pe malul lacului iti ofera doza zilnica de fericire si liniste sufleteasca .

           Dar cine mai face astfel de gesturi ? Cine mai are curajul ca in aceasta societate barbarica si taraneasca sa isi pastreze ideologia si credinta in puterea iubirii ? E dificil de estimat daca ne dorim intr-adevar acea iubirea americana sau doar dorim sa ne putem exprima iubirea fara frica unor repercusiuni in cercul nostru de prieteni . In mare , cei care inca mai cred in iubire si in romantism isi patreaza sperantele ca va veni o zi in care vor putea spune in gura mare “te iubesc” fara sa fie priviti cu dispret si superioritate . Dar , in acelasi timp , este posibil ca toate relatiile din viitor sa se bazeze pe o superficialitate specifica generatiilor tinere din ziua de azi . Este posibil ca in viitor trandafirul sa fie privit ca un semn de ipocrizie si maturitate prematura . Sir Edward Thomas spunea ca singurul progres pe care omenirea il face constant e acela inspre autodistrugere. . .

P.S. in aceeasi ordine de idei gasiti si ” A disparut romantismul sau doar nu se mai cere ? “

„Poate ca ranile vechi ne invata ceva , ne amintesc de unde am venit si ce obstacole am depasit , ne invata ce sa evitam in viitor . Asta ne place sa credem , dar nu e asa . Unele lucruri trebuie sa le invatam iar si iar. . .” .                   

          Din totdeauna am avut impresia ca sunt capabil sa invat din greselile trecutului , sa corectez eventualele defecte si sa merg mai departe o persoana mai buna decat cea de acum 5 minute . Insa niciodata nu am fost pus in situatia de a trece de doua ori prin aceleasi momente , aceleasi trairi si aceleasi dezamagiri . M-am ferit de problemele unei relatii fiindca nu mi se mai parea ca merita efortul depus , preferand in schimb sa imi creez imaginea unui nesimtit , unui imatur a carui prioritati erau stabilite in functie de nevoile dictate de corp si nu de inima . Si am ajuns intr-un punct in care ma simt pregatit de o noua incercare , ma simt pregatit sa risc o noua dezamagire , insa de aceasta data nu gasesc pe nimeni care sa se ridice la nivelul la care doresc eu sa se ridice . Suna pompos si exagerat , dar niciodata nu am facut compromisuri si nu am de gand sa ma apuc acum .                     

           Ati avut vreodata impresia ca in nebunia aceasta pe care o numim viata v-ati pierdut esenta ? Va mai amintiti cum gandeati pe clasa I , sau in gimnaziu , sau in prima zi de liceu ? Toate inceputurile sunt derutante . Amestecul ciudat de emotii , adrenalina , frica de necunoscut , toate acestea ne forteaza sa trecem cu ochii deschisi prin aceste noi schimbari . Insa ati observat cum intotdeauna revenim cu un zambet satisfacator pe buze ? Ati observat cum niciodata nu facem pasul inapoi cand avem de facut unul inainte ? Dorinta de progres exista in caracterul fiecaruia , modalitatile prin care progresam insa difera drastic . Unii , loviti fiind de viata , se ridica si incearca din nou . Altii stau la pamant pana ii ajuta cineva . Sunt insa unii care nu se mai ridica deloc . Stiind ca exista sansa ca viata sa va loveasca si sa va treziti din nou la pamant , ati mai face acel pas inainte ? Ati mai incerca sa iubiti , sa visati , sa simtiti fericirea ? Unii nu , altii da .           

           Exista noi inceputuri ? Personal cred ca nu. . .Orice ai face vei fi mereu legat de primul sarut , prima iubire , prima despartire etc. . Pentru mine progresul nu exista , exista doar o imbunatatire a trecutului . Nu voi scapa niciodata de fericirea primului sarut , de fericirea primei iubiri . Nu voi scapa niciodata de amintirile unui zambet de multumire , de amintirile unor lacrimi de tristete sau de linistea unui “te iubesc” din priviri . Si nici nu vreau ! Vreau ca pe masura ce ma maturizez aceste amintiri sa devina din ce in ce mai valoroase . Vreau ca viitoarele despartiri sa fie umbrite de bucuria amintirilor primei plimbari in parc , primelor sclipiri din ochii ei , primelor imbratisari. . .De aceea eu nu cer un nou inceput. . .Eu cer o continuare . O continuare in acelasi ritm de adolescent , acelasi ritm inocent de imaturitate . Chiar si cu riscul de a ma trezi la pamant , din nou. . .

          Majoritatea tinerilor privesc relatiile ca fiind un test de anduranta , un chin prelungit doar de atractia psihica si fizica simtita pentru partenerul sau partenera din relatie . Discutiile devin calculate , sexul monoton si intalnirile mult prea diplomatice . Teama unei greseli ii transforma in roboti incapabili sa aprecieze valoarea unei iubiri sau a unei prietenii lunga de un anotimp . Exista , insa , anumite persoane pentru care iubirea devine o normalitate , persoane care jongleaza printre problemele unei relatii cu eleganta unei balerine pe scena . Pentru aceste persoane iubirea este o constanta in viata lor , un stalp care le sustine de fiecare data cand viata le pune piedici . Glumele , sexul minunat , momentele triste , chiar si gesturile gretoase care , de obicei , sunt evitate , cum ar fi ragaitul sau scobitul in nas , toate acestea sunt intamplari care definesc o apropiere uimitoare intre cei doi iubiti . Se trece peste frica unei gafe , se trece peste stresul unei relatii imature , imaginea individuala este inlocuita cu cea a cuplului , iar cei doi devin o singura persoana . Dar inocenta si naivitatea tinerilor mascheaza , in timp , valoarea si unicitatea unei asemenea relatii . Gesturile marunte sunt uitate intr-un coltisor intunecat al personalitatii , saruturile sunt seci si “te iubesc”-urile sunt din inertie . Scanteia dispare , certurile stupide se inmultesc si inevitabilul se apropie cu pasi repezi. . .

          Despartirea , desi nu e o surpriza , te loveste cu puterea unui bolovan aruncat din avion . Te nauceste , te panicheaza si iti provoaca puternice furnicaturi in tot corpul . Devii imun fata de toate problemele care te inconjoara , timpul trece prea greu , iar gandurile iti zboara pe cele mai blestemate taramuri . Initial incepi sa traiesti in lumea “daca”-urilor , pentru ca , dupa un timp , sa accepti realitatea si sa faci primii pasi inspre revenirea la conditiile optime de trai . Cunosti persoane noi , iti refaci vechi legaturi cu prieteni sau prietene indepartate si pornesti la drum cu o noua perspectiva asupra vietii . Cand simti ca nostalgia te cuprinde si dorul te macina in interior , incepi sa iti amintesti de momentele frumoase petrecute impreuna , momentele speciale prin prezenta lui/ei in viata ta . Furnicaturile lasa loc unui sentiment de implinire , unui “multumesc pentru tot ce m-ai invatat , pentru tot ce mi-ai aratat si pentru tot ce ai schimbat in mine” , iar soarele incepe sa straluceasca din nou , dupa multi ani , si pe strada ta. . .

           De astazi am incetat sa mai cred in puterea unei relatii adolescentine de a trece testul timpului . Am incetat sa mai cred ca doi tineri inocenti si naivi se pot iubi pe tot parcursul tranzitiei de la adolescenta la maturitate . De astazi , pentru mine , o noua etapa incepe , cu multe parti cenusii , cu multe necunoscute , insa cu o dorinta extraordinara de afirmare , atat pe plan personal , cat si pe cel social . Imaginatia lasa loc esecurilor si victoriilor , visele se transforma in tinte de atins in viata , iar copilul din mine incepe sa se instraineze de personalitatea mea . De astazi pot anunta , cu regret , sfarsitul filmului si inceputul realitatii. . .

  Dedicatie pentru voi doi . Ati fost ultima speranta

 a unui tanar mult prea visator .

               Fiindca se potriveste cu postul de ieri , reiau un vechi subiect .

     ”Cati dintre noi pot spune sincer ca nu au iubit niciodata ? Cati dintre noi pot spune ca nu au simtit fiorii iubirii adolescentine ? Putini , nu ? Dar ce este iubirea adolescentina ? Ce o face atat de intensa si placuta ? Prin ce se deosebeste ea de celelalte mari iubiri ale vietii ?

      Rainer Maria Rilke spunea “For one human being to love another; that is perhaps the most difficult of all our tasks, the ultimate, the last test and proof, the work for which all other work is but preparation. ” . Printre cei initiati in tainele iubirii , ea este un test de anduranta , o lupta cu propria persoana , un “must have” al societatii . Iubirea adolescentina se diferenteaza prin puritate si devotament  , prin capacitatea iubitilor de a isi manifesta sentimentele fara jena si complexele ce vin mai tarziu in viata . A iubi cat timp esti tanar inseamna a te expune posibilitatii de a fi ranit si a merge mai departe in speranta ca nimeni si nimic nu te poate desparti de partener(-a) . Ne devotam relatiei cu un curaj cu care nu ne vom mai intalni pe parcursul vietii , traim la intensitate maxima reusitele si momentele speciale si ne intristam pana in pragul depresiei cand relatia incepe sa scartaie . O prietena are o vorba :”Intr-o relatie , unul din parteneri intotdeauna iubeste mai mult” . Din pacate  , cel ce iubeste mai mult , sufera mai mult cand inevitabilul se intampla .  Oricat de multa iubire exista intr-o relatie , oricat de atragatoare sunt conditiile , o relatie adolescentina rareori se transforma in altceva . . .

        Dar ce se intampla cu aceste valori cand ne maturizam ? De ce dispare devotamentul ? De ce iubirea devine un subiect delicat , un subiect abordabil doar in familie ? Un motiv evident ar fi acela ca ” o data ars , a doua oara sufli si in iaurt ” . Pe langa acesta , mai intervin si respunderile materiale , financiare si legale  , raspunderi care iti limiteaza capacitatea de a te manifesta  . In plus , tentatiile din exteriorul relatiei sunt atat de multe incat , in ziua de azi , e practic imposibil sa mentii un contact strans cu persoana iubita . Sase din zece casatorii se termina cu divort . 80% din divorturi sunt cauzate de infidelitati . Si atunci unde a disparut iubirea ? Este iubirea un termen existent doar la tineri ?

         Este iubirea adolescentina un pas inainte sau un pas inapoi ? Te invata atat de multe incat te pregateste pentru ceea ce va urma sau te sperie atat de serios incat te pune in imposibilitatea de a mai iubi neconditionat pe cineva ? Totul depinde de persoana in cauza si de personalitatea ei . O persoana slaba are doua optiuni  , in functie de aspect si curaj : fie se inchide in ea si nu mai gaseste niciodata fericirea absoluta , fie trece dintr-o relatie in alta , cu simplul scop de a isi satisface , fizic si moral , nevoile . O persoana puternica va cauta in continuare iubirea adevarata  , isi va astepta cu incapatanare cavalerul pe un cal alb , pana in momentul in care isi va gasi fericirea . . .

           Persoana buna , sau rea , relatie fara inteles sau plina de semnificatii , toti vom ajunge in situatia de a le spune celor tineri si indragostiti ca iubirea adolescentina este doar o etapa a vietii , o piatra de temelie pentru atitudinea si personalitatea lor , un pas inainte sau un pas inapoi in viata . . .”

          Inainte sa radeti si sa criticati , va amintesc ca omul din greseli invata . Daca am gresit , imi spuneti si nu mai fac altadata .      

 Departe suntem noi si dorul ma omoara ,

Pe blog ma zbat intr-una precum un inorog

Si viata e tot crunta si ziua lunga iara ,

Regret si scriu cu teama , al iubirii epilog .

Amintirile m-omoara , niste ace-nfipte-n suflet ,

Ma cuprinde deznadejdea si sfarsitul mi se-arata

Eu te caut , te gasesc , dar scanteia-i disipata

Si durerea e aceeasi , comparabila cu-n tunet .

Cu ochii mari in lacrimi , cu bratele la Ceruri

Blestem aceasta viata si a lumii veci eteruri ,

Prevad o noua fata a destinului prolog ,

A regretului prefata , al iubirii epilog…